FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fî-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris. (Sursa: DEX '98 )

FIÓR ~i m. 1) Senzație neplăcută, provocată de frig. 2) Emoție puternică pricinuită de o reacție nervoasă. [Sil. fi-or] /<lat. febris (Sursa: NODEX )

FIÓR s. 1. scuturătură, (rar) scutur. (Un ~ de frig.) 2. (la pl.) răcori (pl.). (Mă trec ~ii.) 3. înfiorare, (fig.) cutremur. (~ de groază.) 4. v. freamăt. (Sursa: Sinonime )

fiór s.m. (reg.) jneapăn, ienupăr, jep. (Sursa: DAR )

fiór (-ri), s. m. – Senzație ușoară de frig, însoțită de tremur. Lat. febris (Pușcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febră”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face să tremure, a speria; a agita, a scutura ușor; a neliniști, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebrāre. (Sursa: DER )

fiór s. m., pl. fióri (Sursa: Ortografic )