FIRÉT, fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir metalic. 2. (Rar) Fir de metal folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et. (Sursa: DEX '98 )

FIRÉT s. ceapraz, (înv. și reg.) pasmant. (Uniformă cu ~uri.) (Sursa: Sinonime )

firét (firéturi), s. n. – Broderie cu fir metalic, galon. Ven. fereto, prin intermediul ngr. φιρέτυ (Bogrea, Dacor., IV, 814), cf. sp. herrete. După DAR, der. colectiv de la fir, cu suf. -et, ceea ce pare mai puțin probabil și nu este suficient pentru a explica ngr. (Sursa: DER )

firét s. n., pl. firéturi (Sursa: Ortografic )

FIRÉT ~uri n. 1) Fir metalic (de aur, de argint etc.), folosit la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte sau la brodat. 2) mai ales la pl. Broderie executată cu asemenea fir. 3) la pl. Veșminte împodobite cu astfel de broderii. /fir + suf. ~et (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
firet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular firet firetul
plural fireturi fireturile
genitiv-dativ singular firet firetului
plural fireturi fireturilor
vocativ singular
plural