FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune. (Sursa: DEX '98 )
FISIONÁ vb. I. tr. A provoca fisiunea unui element prin bombardarea cu anumite particule elementare; a diviza un nucleu atomic în mai multe părți. [Pron. -si-o-. / < fr. fissioner]. (Sursa: DN )
FISIONÁ vb. tr. a provoca fisiunea unui element prin bombardarea cu anumite particule elementare; a diviza un nucleu atomic în mai multe părți. (< fr. fissioner) (Sursa: MDN )
FISIONÁ vb. (FIZ.) a (se) diviza, a (se) scinda. (A ~ nucleul atomic.) (Sursa: Sinonime )
fisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. fisionéz, 3 sg. și pl. fisioneáză (Sursa: Ortografic )
A FISIONÁ ~éz tranz. A face să se fisioneze. [Sil. -si-o-] /Din fisiune (Sursa: NODEX )
A SE FISIONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se diviza în mai multe părți. [Sil. -si-o-] /Din fisiune (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
fisiona   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fisiona fisionare fisionat fisionând singular plural
fisionează fisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fisionez (să) fisionez fisionam fisionai fisionasem
a II-a (tu) fisionezi (să) fisionezi fisionai fisionași fisionaseși
a III-a (el, ea) fisionează (să) fisioneze fisiona fisionă fisionase
plural I (noi) fisionăm (să) fisionăm fisionam fisionarăm fisionaserăm, fisionasem*
a II-a (voi) fisionați (să) fisionați fisionați fisionarăți fisionaserăți, fisionaseți*
a III-a (ei, ele) fisionează (să) fisioneze fisionau fisionară fisionaseră
* Formă nerecomandată