FLAMBÁJ, flambaje, s. n. 1. Flambare. 2. Încovoiere a unui corp în formă de bară supus acțiunii unor sarcini exterioare, când efortul atinge o anumită valoare critică. – Din fr. flambage. (Sursa: DEX '98 )

FLAMBÁJ s.n. Încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare; flambare. [< fr. flambage]. (Sursa: DN )

FLAMBÁJ s. n. încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare. (< fr. flambage) (Sursa: MDN )

flambáj s. n., pl. flambáje (Sursa: Ortografic )

FLAMBÁJ ~e n. tehn. Operație de îndoire a unui corp solid (țevi, bare, plăci etc.) prin metode speciale. /<fr. flambage (Sursa: NODEX )