FLAMBOAIÁNT, -Ă, flamboaianți, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării.[Pr.: -boa-iant (în DN flamboiant)] – Din fr. flamboyant. (Sursa: DEX '98 )

FLAMBOAIÁNT, -Ă adj. strălucitor, scânteietor. ♦ stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant) (Sursa: MDN )

flamboaiánt adj. m. (sil. -boa-iant), pl. flamboaiánți; f. sg. flamboaiántă, pl. flamboaiánte (Sursa: Ortografic )