FLORÁR, (2) s. m., (1) florari, s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai4. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florér s. m.] – Floare + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

FLORÁR1 m. pop. A cincea lună a anului; mai. /floare + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

FLORÁR2 ~e n. Instrument de desen pentru trasarea liniilor curbe. /floare + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

FLORÁR s. n. pistolet (2). (< flori- + -ar) (Sursa: MDN )

FLORÁR s. 1. grădinar, horticultor. (~ul cultivă flori.) 2. (înv.) florist. (~ul vinde flori.) 3. (TEHN.) pistolet. (~ pentru desen.) (Sursa: Sinonime )

FLORÁR s. v. mai. (Sursa: Sinonime )

florár, floráre, s.n. (reg.) burghiu, sfredel. (Sursa: DAR )

florár (luna mai) s. m. (Sursa: Ortografic )

florár (instrument) s. n., pl. floráre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
florar (instrument; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular florar florarul
plural florare florarele
genitiv-dativ singular florar florarului
plural florare florarelor
vocativ singular
plural