FLORÁR, (2) s. m., (1) florari, s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai4. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florér s. m.] – Floare + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

FLORÁR1 m. pop. A cincea lună a anului; mai. /floare + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

FLORÁR3 ~i m. 1) Cultivator de flori. 2) Vanzător de flori. /floare + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

FLORÁR s. 1. grădinar, horticultor. (~ul cultivă flori.) 2. (înv.) florist. (~ul vinde flori.) 3. (TEHN.) pistolet. (~ pentru desen.) (Sursa: Sinonime )

FLORÁR s. v. mai. (Sursa: Sinonime )

florár (luna mai) s. m. (Sursa: Ortografic )

florár (persoană) s. m., pl. florári (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
florar (persoană; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular florar florarul
plural florari florarii
genitiv-dativ singular florar florarului
plural florari florarilor
vocativ singular
plural