|
FOÁRFEC s. m. v. foarfece. (Sursa: DEX '98 )
| foarfec substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | foarfec | foarfecul | | plural | foarfeci | foarfecii | | genitiv-dativ | singular | foarfec | foarfecului | | plural | foarfeci | foarfecilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | forfeca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) forfeca | forfecare | forfecat | forfecând | singular | plural | | foarfecă | forfecați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | foarfec | (să) foarfec | forfecam | forfecai | forfecasem | | a II-a (tu) | foarfeci | (să) foarfeci | forfecai | forfecași | forfecaseși | | a III-a (el, ea) | foarfecă | (să) foarfece | forfeca | forfecă | forfecase | | plural | I (noi) | forfecăm | (să) forfecăm | forfecam | forfecarăm | forfecaserăm, forfecasem* | | a II-a (voi) | forfecați | (să) forfecați | forfecați | forfecarăți | forfecaserăți, forfecaseți* | | a III-a (ei, ele) | foarfecă | (să) foarfece | forfecau | forfecară | forfecaseră | * Formă nerecomandată
|