FOÁRFEC s. m. v. foarfece. (Sursa: DEX '98 )
foarfec substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | foarfec | foarfecul | plural | foarfeci | foarfecii | genitiv-dativ | singular | foarfec | foarfecului | plural | foarfeci | foarfecilor | vocativ | singular | — | plural | — | forfeca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) forfeca | forfecare | forfecat | forfecând | singular | plural | foarfecă | forfecați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | foarfec | (să) foarfec | forfecam | forfecai | forfecasem | a II-a (tu) | foarfeci | (să) foarfeci | forfecai | forfecași | forfecaseși | a III-a (el, ea) | foarfecă | (să) foarfece | forfeca | forfecă | forfecase | plural | I (noi) | forfecăm | (să) forfecăm | forfecam | forfecarăm | forfecaserăm, forfecasem* | a II-a (voi) | forfecați | (să) forfecați | forfecați | forfecarăți | forfecaserăți, forfecaseți* | a III-a (ei, ele) | foarfecă | (să) foarfece | forfecau | forfecară | forfecaseră | * Formă nerecomandată
|