FOÁRFEC s. m. v. foarfece. (Sursa: DEX '98 )
FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare. (Sursa: DEX '98 )
A FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuțit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare (Sursa: NODEX )
A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare (Sursa: NODEX )
forfecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. foárfece (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
foarfec   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular foarfec foarfecul
plural foarfeci foarfecii
genitiv-dativ singular foarfec foarfecului
plural foarfeci foarfecilor
vocativ singular —
plural —

forfeca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) forfeca forfecare forfecat forfecând singular plural
foarfecă forfecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) foarfec (să) foarfec forfecam forfecai forfecasem
a II-a (tu) foarfeci (să) foarfeci forfecai forfecași forfecaseși
a III-a (el, ea) foarfecă (să) foarfece forfeca forfecă forfecase
plural I (noi) forfecăm (să) forfecăm forfecam forfecarăm forfecaserăm, forfecasem*
a II-a (voi) forfecați (să) forfecați forfecați forfecarăți forfecaserăți, forfecaseți*
a III-a (ei, ele) foarfecă (să) foarfece forfecau forfecară forfecaseră
* Formă nerecomandată