FONDÁ, fondez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fundá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare. (Sursa: DEX '09 )
FONDÁ, vb. I. v. funda. (Sursa: DEX '98 )
FONDÁ vb. I. v. funda. (Sursa: DN )
!fondá vb., ind. prez. 3 fondeáză (Sursa: DOOM 2 )
fondá vb., ind. prez. 1 sg. fondéz, 3 sg. și pl. fondeáză (Sursa: Ortografic )
A FUNDÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare (Sursa: NODEX )
FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder]. (Sursa: DN )
Declinări/Conjugări
fonda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fonda fondare fondat fondând singular plural
fondează fondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fondez (să) fondez fondam fondai fondasem
a II-a (tu) fondezi (să) fondezi fondai fondași fondaseși
a III-a (el, ea) fondează (să) fondeze fonda fondă fondase
plural I (noi) fondăm (să) fondăm fondam fondarăm fondaserăm, fondasem*
a II-a (voi) fondați (să) fondați fondați fondarăți fondaserăți, fondaseți*
a III-a (ei, ele) fondează (să) fondeze fondau fondară fondaseră
* Formă nerecomandată