FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt. (Sursa: DEX '98 )
A FREMĂTÁ freámăt intranz. 1) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot ușor și înăbușit, mișcându-se încet (sub actiunea vântului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-și exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitație și murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emoție puternică; a palpita; a vibra. 4) fig. A se mișca în tremur. /Din freamăt (Sursa: NODEX )
FREMĂTÁ vb. 1. v. agita. 2. v. tremura. 3. v. tresălta. 4. a palpita, a pulsa, a vibra, a zvâcni. (~ în el o mare bucurie.) (Sursa: Sinonime )
fremătá vb., ind. prez. pers. 1 freámăt, 2 frémeți, 3 freámătă; conj. prez. pers. 3 să frémete (Sursa: DMLR )
Declinări/Conjugări
fremăta (2 fremeți)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fremăta fremătare fremătat fremătând singular plural
freamătă fremătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) freamăt (să) freamăt fremătam fremătai fremătasem
a II-a (tu) fremeți (să) fremeți fremătai fremătași fremătaseși
a III-a (el, ea) freamătă (să) fremete fremăta fremătă fremătase
plural I (noi) fremătăm (să) fremătăm fremătam fremătarăm fremătaserăm, fremătasem*
a II-a (voi) fremătați (să) fremătați fremătați fremătarăți fremătaserăți, fremătaseți*
a III-a (ei, ele) freamătă (să) fremete fremătau fremătară fremătaseră
* Formă nerecomandată