« Back
FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra. (Sursa: DEX '98 )
FRUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrație. [< frustra]. (Sursa: DN )
FRUSTRÁRE s. frustrație. (Sentiment de ~.) (Sursa: Sinonime )
frustráre s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
frustra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) frustra frustrare frustrat frustrând singular plural
frustrează frustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) frustrez (să) frustrez frustram frustrai frustrasem
a II-a (tu) frustrezi (să) frustrezi frustrai frustrași frustraseși
a III-a (el, ea) frustrează (să) frustreze frustra frustră frustrase
plural I (noi) frustrăm (să) frustrăm frustram frustrarăm frustraserăm, frustrasem*
a II-a (voi) frustrați (să) frustrați frustrați frustrarăți frustraserăți, frustraseți*
a III-a (ei, ele) frustrează (să) frustreze frustrau frustrară frustraseră
* Formă nerecomandată

frustrare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frustrare frustrarea
plural frustrări frustrările
genitiv-dativ singular frustrări frustrării
plural frustrări frustrărilor
vocativ singular frustrare, frustrareo
plural frustrărilor