|
FULMINÁT, fulminați, s. m. Sare a acidului fulminic. ♦ Fulminat de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonat, foarte otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic. – Din fr. fulminate. (Sursa: DEX '98 )
FULMINÁT ~ți m. Sare a acidului fulminic. ◊ ~ de mercur exploziv sub formă de praf cenușiu, foarte otrăvitor. /<fr. fulminate (Sursa: NODEX )
FULMINÁT s.m. Sare a acidului fulminic. ◊ Fulminat de mercur = substanță explozivă de forma unei pulberi cenușii cu gust metalic, foarte otrăvitoare. [< fr. fulminate]. (Sursa: DN )
FULMINÁT s. m. sare a acidului fulminic. ♦ ~ de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, pulbere toxică. (< fr. fulminate) (Sursa: MDN )
fulminát s. m., pl. fulmináți (Sursa: Ortografic )
| fulmina verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) fulmina | fulminare | fulminat | fulminând | singular | plural | | fulminează | fulminați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | fulminez | (să) fulminez | fulminam | fulminai | fulminasem | | a II-a (tu) | fulminezi | (să) fulminezi | fulminai | fulminași | fulminaseși | | a III-a (el, ea) | fulminează | (să) fulmineze | fulmina | fulmină | fulminase | | plural | I (noi) | fulminăm | (să) fulminăm | fulminam | fulminarăm | fulminaserăm, fulminasem* | | a II-a (voi) | fulminați | (să) fulminați | fulminați | fulminarăți | fulminaserăți, fulminaseți* | | a III-a (ei, ele) | fulminează | (să) fulmineze | fulminau | fulminară | fulminaseră | * Formă nerecomandată | fulminat substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | fulminat | fulminatul | | plural | fulminați | fulminații | | genitiv-dativ | singular | fulminat | fulminatului | | plural | fulminați | fulminaților | | vocativ | singular | — | | plural | — | |