FULMINÁT, fulminați, s. m. Sare a acidului fulminic. ♦ Fulminat de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonat, foarte otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic. – Din fr. fulminate. (Sursa: DEX '98 )
FULMINÁT s.m. Sare a acidului fulminic. ◊ Fulminat de mercur = substanță explozivă de forma unei pulberi cenușii cu gust metalic, foarte otrăvitoare. [< fr. fulminate]. (Sursa: DN )
FULMINÁT s. m. sare a acidului fulminic. ♦ ~ de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, pulbere toxică. (< fr. fulminate) (Sursa: MDN )
fulminát s. m., pl. fulmináți (Sursa: Ortografic )
FULMINÁT ~ți m. Sare a acidului fulminic. ◊ ~ de mercur exploziv sub formă de praf cenușiu, foarte otrăvitor. /<fr. fulminate (Sursa: NODEX )
FULMINÁ vb. I. intr. (fig.) a profera amenințări. II. tr. a vorbi vehement. (< fr. fulminer) (Sursa: MDN )
Declinări/Conjugări
fulmina   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fulmina fulminare fulminat fulminând singular plural
fulminează fulminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fulminez (să) fulminez fulminam fulminai fulminasem
a II-a (tu) fulminezi (să) fulminezi fulminai fulminași fulminaseși
a III-a (el, ea) fulminează (să) fulmineze fulmina fulmină fulminase
plural I (noi) fulminăm (să) fulminăm fulminam fulminarăm fulminaserăm, fulminasem*
a II-a (voi) fulminați (să) fulminați fulminați fulminarăți fulminaserăți, fulminaseți*
a III-a (ei, ele) fulminează (să) fulmineze fulminau fulminară fulminaseră
* Formă nerecomandată

fulminat   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fulminat fulminatul
plural fulminați fulminații
genitiv-dativ singular fulminat fulminatului
plural fulminați fulminaților
vocativ singular —
plural —