FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.). (Sursa: DEX '98 )

FUMURÍU ~e ( ~i) Care este de culoarea fumului; sur-albăstrui. [Sil. -mu-riu] /fum + suf. ~uriu (Sursa: NODEX )

FUMURÍU adj. 1. v. cenușiu. 2. v. brumăriu. (Sursa: Sinonime )

fumuríu adj. m., f. fumuríe; pl. m. și f. fumuríi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
fumuriu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fumuriu fumuriul fumurie fumuria
plural fumurii fumuriii fumurii fumuriile
genitiv-dativ singular fumuriu fumuriului fumurii fumuriei
plural fumurii fumuriilor fumurii fumuriilor
vocativ singular
plural