FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac. (Sursa: DEX '98 )

FUNDÁC2 ~ci m. v. CUFUNDAR. /fund + suf. ~ac (Sursa: NODEX )

FUNDÁC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cufundar, fundătură, intrare. (Sursa: Sinonime )

FUNDAC-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar. (Sursa: Sinonime )

fundác (zool.) s. m., pl. fundáci (Sursa: Ortografic )

cufundác, fundác și cufundár m. (d. cufund). Un fel de lișiță c´un moț de pene albe în prejuru [!] capuluĭ, numită și bodîrlăŭ (colymbus). Un fel de rață sălbatică cu pene negre lucitoare și pîntecele alb, numită și corcodel (pódiceps). (Sursa: Scriban )