FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac. (Sursa: DEX '98 )

FUNDÁC1 ~uri n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac (Sursa: NODEX )

FUNDÁC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cufundar, fundătură, intrare. (Sursa: Sinonime )

fundác (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri (Sursa: Ortografic )