FURNICÁR1, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. 2. Fig. Mulțime (de oameni) care mișună. – Lat. *formicarius. (Sursa: DEX '98 )

FURNICÁR1 ~e n. 1) Movilă mică de pământ în care trăiește o colonie de furnici; mușuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movilă. 3) fig. Mulțime de oameni sau de animale care mișună. /<lat. formicarius (Sursa: NODEX )

FURNICÁR s. 1. mușuroi. (Un furnicar de furnici.) 2. v. prigorie. (Sursa: Sinonime )

furnicár (mușuroi) s. n., pl. furnicáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
furnicar (zool.; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular furnicar furnicarul
plural furnicari furnicarii
genitiv-dativ singular furnicar furnicarului
plural furnicari furnicarilor
vocativ singular
plural

furnicar (mușuroi; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular furnicar furnicarul
plural furnicare furnicarele
genitiv-dativ singular furnicar furnicarului
plural furnicare furnicarelor
vocativ singular
plural