FURNICÁRE, furnicări, s. f. Acțiunea de a furnica și rezultatul ei. – V. furnica. (Sursa: DEX '98 )

FURNICÁRE s. v. forfotă. (Sursa: Sinonime )

furnicáre s. f., g.-d. art. furnicării; pl. furnicări (Sursa: Ortografic )

FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele. – Lat. formicare. (Sursa: DEX '98 )

FURNICÁR1, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. 2. Fig. Mulțime (de oameni) care mișună. – Lat. *formicarius. (Sursa: DEX '98 )

A FURNICÁ pers. 3. furnícă 1. intranz. (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a foi; a forfoti; a fojgăi; a mișuna; a foșni; a roi. ◊ ~ de lume a fi ticsit de lume. 2. tranz. (persoane) A irita printr-o senzație neplăcută de mâncărime sau înțepare a pielii. /<lat. formicare (Sursa: NODEX )

FURNICÁR1 ~e n. 1) Movilă mică de pământ în care trăiește o colonie de furnici; mușuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movilă. 3) fig. Mulțime de oameni sau de animale care mișună. /<lat. formicarius (Sursa: NODEX )

FURNICÁ vb. 1. v. forfoti. 2. (reg.) a înfurnica. (Îl ~ pielea.) (Sursa: Sinonime )

FURNICÁR s. 1. mușuroi. (Un furnicar de furnici.) 2. v. prigorie. (Sursa: Sinonime )

FURNICĂ ÁLBĂ s. v. termită. (Sursa: Sinonime )

furnicá vb., ind. prez. 3 sg. furnícă (Sursa: Ortografic )

furnicár (mușuroi) s. n., pl. furnicáre (Sursa: Ortografic )