FURNICÁR2, furnicari, s. m. 1. (Ornit.) Albinărel. 2. Mamifer din America de Sud, cu capul lung și îngust, cu botul ascuțit, cu limba lungă și cleioasă, care se hrănește cu furnici (Myrmecophaga jubata). – Furnică + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

FURNICÁRE, furnicări, s. f. Acțiunea de a furnica și rezultatul ei. – V. furnica. (Sursa: DEX '98 )

FURNICÁR2 ~i m. Mamifer exotic cu botul alungit și îngust, cu limbă lungă și lipicioasă, care se hrănește cu furnici. /furnică + suf. -ar (Sursa: NODEX )

FURNICÁR s. 1. mușuroi. (Un furnicar de furnici.) 2. v. prigorie. (Sursa: Sinonime )

FURNICÁRE s. v. forfotă. (Sursa: Sinonime )

furnicár (zool.) s. m., pl. furnicári (Sursa: Ortografic )

furnicáre s. f., g.-d. art. furnicării; pl. furnicări (Sursa: Ortografic )