FUZÍBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). 2. S. m. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. – Din fr. fusible. (Sursa: DEX '98 )

FUZÍBIL, -Ă adj. (Despre metale) Care se poate topi sau care se topește la o temperatură mai înaltă decât cea normală. [Cf. fr. fusible, it. fusibile]. (Sursa: DN )

FUZIBÍL, -Ă I adj. (despre metale) care se poate topi ușor. II. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat. (< fr. fusible) (Sursa: MDN )

Fuzibil ≠ infuzibil (Sursa: Antonime )

fuzíbil adj. m., s. m., pl. fuzíbili; f. sg. fuzíbilă, pl. fuzíbile (Sursa: Ortografic )

FUZÍBIL1 ~i m. Element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește la un curent mai mare decât cel admis. /<fr. fusible (Sursa: NODEX )

FUZÍBIL2 ~ă (~i, ~e) (despre metale) Care poate fi topit (ușor). /<fr. fusible (Sursa: NODEX )

BUȘON FUZÍBIL s. (FIZ.) patron. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
fuzibil   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fuzibil fuzibilul fuzibilă fuzibila
plural fuzibili fuzibilii fuzibile fuzibilele
genitiv-dativ singular fuzibil fuzibilului fuzibile fuzibilei
plural fuzibili fuzibililor fuzibile fuzibilelor
vocativ singular fuzibilule fuzibilo
plural fuzibililor fuzibilelor