FUZIONÁ, fuzionez, vb. I. Intranz. A realiza o fuziune; a se contopi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. fusionner. (Sursa: DEX '98 )
FUZIONÁ vb. I. intr. A se contopi. [Pron. -zi-o-, p.i. -nez. / < fr. fusionner]. (Sursa: DN )
FUZIONÁ vb. intr. a realiza o fuziune; a se contopi. (< fr. fusionner) (Sursa: MDN )
FUZIONÁ vb. a se contopi, a se uni. (Două partide politice care ~.) (Sursa: Sinonime )
fuzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. fuzioneáză (Sursa: Ortografic )
A FUZIONÁ ~eáză intranz. (despre lucruri distincte) A realiza o fuziune; a se uni, formând un tot. [Sil. -zi-o-] /<fr. fusionner (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
fuziona   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fuziona fuzionare fuzionat fuzionând singular plural
fuzionează fuzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fuzionez (să) fuzionez fuzionam fuzionai fuzionasem
a II-a (tu) fuzionezi (să) fuzionezi fuzionai fuzionași fuzionaseși
a III-a (el, ea) fuzionează (să) fuzioneze fuziona fuzionă fuzionase
plural I (noi) fuzionăm (să) fuzionăm fuzionam fuzionarăm fuzionaserăm, fuzionasem*
a II-a (voi) fuzionați (să) fuzionați fuzionați fuzionarăți fuzionaserăți, fuzionaseți*
a III-a (ei, ele) fuzionează (să) fuzioneze fuzionau fuzionară fuzionaseră
* Formă nerecomandată