GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant. (Sursa: DEX '98 )

GARÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant]. (Sursa: DN )

GARÁNT, -Ă s. m. f. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor. (< fr. garant) (Sursa: MDN )

GARÁNT s. v. cauțiune. (Sursa: Sinonime )

garánt s. m., pl. garánți (Sursa: Ortografic )

GARÁNT ~ți m. Persoană sau instituție care dă o garanție. /<fr. garant. (Sursa: NODEX )

GARÁNT (< fr.) s. m. (Dr.) Persoană care dă o garanție (care garantează). (Sursa: DE )