GAZ1 s. n. Țesătură foarte subțire. – Din fr. gaze. (Sursa: DEX '98 )

GAZ2, gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz. (Sursa: DEX '98 )

GÂZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )

GAZ1 ~e n. 1) Substanță în stare fluidă, cu densitate mică, expansibilă și compresibilă, care ia volumul și forma spațiului disponibil. ◊ ~e naturale gaze formate în natură. ~e artificiale gaze obținute pe cale industrială. ~e combustibile gaze folosite ca sursă de energie calorică. ~ de iluminat (sau aerian) gaz obținut prin distilarea huilei, folosit la iluminat. ~ inert a) gaz care nu arde; b) gaz care nu reacționează chimic, folosit la fabricarea becurilor cu incandescență și a tuburilor cu descărcări electrice luminoase. ~ lichefiat gaz transformat în lichid. ~ perfect (sau ideal) gaz rarefiat pentru care produsul dintre presiune și volum este invariabil la orice temperatură. ~ detonant material explozibil constând dintr-un amestec de hidrogen și oxigen. ~ de baltă gaz incolor, inodor și inflamabil, obținut din zăcăminte naturale și folosit drept combustibil sau ca materie primă în industrie; metan. ~ nobil (sau rar) gaz inert, incolor și inodor, situat în grupa zero a sistemului periodic. 2) mai ales la pl. Substanță toxică, asfixiantă sau iritantă, folosită ca armă de luptă. 3) la pl. pop. Emanație (cu miros neplăcut) degajată de stomac sau de intestine. /<fr. gaz (Sursa: NODEX )

GAZ2 ~e n. Substanță lichidă obținută prin distilarea petrolului și folosită drept combustibil (mai ales în lămpi). ◊ Doar n-am băut ~ doar n-am înnebunit; nici nu mă gândesc! /<fr. gaz (Sursa: NODEX )

GÂZĂ ~e f. Insectă (zburătoare) de talie mică. /cf. pol. geiz (Sursa: NODEX )

GAZ1 s.n. (Text.) Voal de mătase. [< fr. gaze]. (Sursa: DN )

GAZ2 s.n. 1. Nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculară foarte mică. 2. Denumire populară pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas]. (Sursa: DN )

GAZ1 s. n. voal de mătase. (< fr. gaze) (Sursa: MDN )

GAZ2 s. n. 1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculară foarte mică. 2. substanță sau amestec de substanțe în stare gazoasă, drept combustibil. ◊ petrol lampant. 3. (pl.) emanații gazoase ale stomacului sau intestinelor. 4. (pl.) substanțe toxice, iritante, asfixiante etc. folosite în război. (< fr. gaz) (Sursa: MDN )

GAZ s. 1. (FIZIOL.) pârț, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam. 2. v. petrol lampant. 3. (CHIM.) gaz aerian v. gaz de iluminat; gaz de iluminat = gaz aerian; gaze de luptă v. substanțe toxice de luptă; gaze naturale = bitumene gazoase; gaz ideal v. gaz perfect; gaz perfect = gaz ideal. 4. gaz ilariant v. protoxid de azot. (Sursa: Sinonime )

GAZ s. v. gazorniță. (Sursa: Sinonime )

GÂZA-BÓULUI s. v. băligar. (Sursa: Sinonime )

GÂZA-CÁLULUI s. v. musca-calului. (Sursa: Sinonime )

GÂZĂ s. v. insectă. (Sursa: Sinonime )

GÂZĂ s. v. muscă. (Sursa: Sinonime )

gaz (gáze), s. n. – 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă. – 2. Petrol. – Mr. gaz. Fr. gaz. – Der. găzar, s. m. (vînzător de gaz lampant); gazos, adj., din fr. gazeux; gazorniță, s. f. (lampă de petrol; bidon). (Sursa: DER )

gîză (gấze), s. f. – 1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, și sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din pol. giez, care pare mai puțin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupune că trebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s. f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406). (Sursa: DER )

gaz (țesătură subțire) s. n. (Sursa: Ortografic )

gaz (corp chimic) s. n., pl. gáze (Sursa: Ortografic )

gâză s. f., g.-d. art. gâzei; pl. gâze (Sursa: Ortografic )