GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta. (Sursa: DEX '98 )

GEÁNTĂ s.f. v. jantă. (Sursa: DN )

GEÁNTĂ s. 1. v. servietă. 2. v. poșetă. 3. v. tașcă. (Sursa: Sinonime )

GEÁNTĂ s. v. jantă. (~ a roții unei mașini.) (Sursa: Sinonime )

GEÁNTĂ s. v. cartușieră. (Sursa: Sinonime )

geántă (génți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta. (Sursa: DER )

geántă (génți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61. (Sursa: DER )

geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți (Sursa: Ortografic )

GEÁNTĂ genți f. 1) Obiect, de obicei de formă dreptunghiulară, cu mâner și închizătoare, confecționat din piele sau din alt material, în care se poartă cărți, caiete sau hârtie de tot felul; servietă. 2) Obiect de acest fel, dar mai mic, în care femeile poartă banii și accesorii de toaletă; poșetă. [G.-D. genții] /<turc. çanta (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
geantă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular geantă geanta
plural genți gențile
genitiv-dativ singular genți genții
plural genți genților
vocativ singular geantă, geanto
plural genților