GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor (2). – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière). (Sursa: DEX '98 )
GHEȚÁR s. răcitor. (Pune carnea la ghețar.) (Sursa: Sinonime )
ghețár (răcitor) s. n., pl. ghețáre (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
ghețar (răcitor; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghețar ghețarul
plural ghețare ghețarele
genitiv-dativ singular ghețar ghețarului
plural ghețare ghețarelor
vocativ singular —
plural —