GHEMOTÓC, ghemotoace, s. n. Obiect (flexibil, maleabil) mototolit în formă de ghem1 (1); cocoloș. [Var.: gheomotóc s. n.]- De la ghem1. (Sursa: DEX '98 )

GHEMOTÓC ~oáce n. Obiect mototolit în formă de ghem; mototol. /ghem + motoc (Sursa: NODEX )

GHEMOTÓC s. cocoloș, mototol, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hâr-tia ~.) (Sursa: Sinonime )

ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce (Sursa: Ortografic )