GHEM1, gheme (ghemuri), s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (2). – Lat. *glemus (= glomus). (Sursa: DEX '98 )

GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set (1). [Scris și: game și pron. în acest caz: gheim, cf. pronunției din engl.] – Din engl. game. (Sursa: DEX '98 )

GHEM s.n. (Sport) Etapă de joc care constituie o subdiviziune a setului în cadrul unei partide de tenis; joc. [Pl. -muri, scris și game. / < engl. game]. (Sursa: DN )

GHEM s. n. (sport) etapă de joc care constituie o subdiviziune a setului în cadrul unei partide de tenis. (< engl. game) (Sursa: MDN )

ghem (sport) s. n., pl. ghémuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ghem (sport)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghem ghemul
plural ghemuri ghemurile
genitiv-dativ singular ghem ghemului
plural ghemuri ghemurilor
vocativ singular
plural