GHETÓU, ghetouri, s. n. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. (Sursa: DEX '98 )

GHETÓU s.n. Cartier unde erau siliți să locuiască evreii. [Var. gheto s.n. / < it., fr. ghetto, cf. Ghetto – insulă lângă Veneția, unde în sec. XVI au fost izgoniți evreii]. (Sursa: DN )

GHETÓU s. n. cartier al unui oraș în care erau forțați să trăiască evreii din unele țări. ◊ cartier al unui oraș unde era (este) obligat să trăiască un grup al populației de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a discriminării. (< it., fr. ghetto) (Sursa: MDN )

ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri (Sursa: Ortografic )

GHETÓU ~ri n. (în trecut) Cartier al unui oraș unde erau siliți (din motive rasiale, religioase etc.) să trăiască anumite grupuri din populația unei țări. /<it. ghetto, germ. Getto (Sursa: NODEX )