GHICITÓRI s. pl. v. brândușă, măseaua-ciutei. (Sursa: Sinonime )

GHICITOÁRE, ghicitori, s. f. V. ghicitor. (Sursa: DEX '98 )

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f., GHICITOÁRE, ghicitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului (II 2). 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice (II 1); cimilitură. – Ghici + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

GHICITOÁRE ~óri f. Creație populară, mai ales în versuri, în care se descrie în termeni metaforici o ființă, un obiect sau un fenomen ce trebuie identificat; cimilitură. /a ghici + suf. ~toare (Sursa: NODEX )

GHICITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ghicește; om care practică ghicitul. /a ghici + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

GHICITOÁRE s. v. cimilitură. (Sursa: Sinonime )

GHICITÓR s. prezicător, (înv.) provideț. (Sursa: Sinonime )

ghicitoáre (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri (Sursa: Ortografic )

ghicitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoárei; pl. ghicitoáre (Sursa: Ortografic )

ghicitór s. m., pl. ghicitóri (Sursa: Ortografic )