GHIONT, ghionți (ghionturi), s. m. (n.) Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenția etc.); ghiold, brânci2. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

GHIÓNT ~ți m. Lovitură slabă dată cu cotul sau cu pumnul (pentru a-i atrage atenția cuiva). [Pl. și ghionturi] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

GHIONT s. v. îmbrâncitură. (Sursa: Sinonime )

ghiont s. m./s. n., pl. ghionți/ghiónturi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ghiont (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghiont ghiontul
plural ghionturi ghionturile
genitiv-dativ singular ghiont ghiontului
plural ghionturi ghionturilor
vocativ singular
plural