GIRÁNT1, giranți, s. m. Persoană care girează1 (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant. (Sursa: DEX '98 )

GIRÁNT2, -Ă, giranți, -te, s. m. și f. V. gerant. (Sursa: DEX '98 )

GIRÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Cel care girează o cambie. 2. V. gerant. [Cf. it. girante, germ. Girant]. (Sursa: DN )

GIRÁNT s. m. cel care girează, care transmite un titlu de credit (cambie, cec etc.) unei alte persoane (giratar). (< it. girante, germ. Girant) (Sursa: MDN )

GIRÁNT s. (JUR.) remitent. (Sursa: Sinonime )

giránt (persoană care își dă girul) s. m., pl. giránți (Sursa: Ortografic )

GIRÁNT ~ți m. Persoană care girează o poliță sau o cambie. /<it. girante, germ. Girant (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
girant   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular girant girantul girantă giranta
plural giranți giranții girante girantele
genitiv-dativ singular girant girantului girante girantei
plural giranți giranților girante girantelor
vocativ singular
plural