GLACIÁR, -Ă, glaciari, -e, adj. 1. (În sintagma) Perioadă (sau epocă, eră) glaciară = perioadă din era cuaternară (sau p. gener., dintr-o altă eră) în care ghețarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ și în care alternau intervalele reci cu cele calde. ♦ Care aparține acestei perioade, privitor la această perioadă. 2. Provenit din topirea ghețarilor; rezultat în urma acțiunii ghețarilor. Lac glaciar. Eroziune glaciară. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. glaciaire. (Sursa: DEX '98 )

GLACIÁR, -Ă adj. Referitor la procesul sau timpul de apariție a glaciației. // s.n. Pleistocen. // (În forma glacio-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gheață”, „glaciație”, „ghețar”. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. glaciaire < lat. glacies – gheață]. (Sursa: DN )

GLACIÁR, -Ă I adj. 1. referitor la procesul sau timpul de apariție a glaciației. 2. provenit din topirea ghețarilor. II. s. n. pleistocen. (< fr. glaciaire) (Sursa: MDN )

GLACIÁR s., adj. (GEOL.) 1. s. pleistocen, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. pleistocen, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.) (Sursa: Sinonime )

glaciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. glaciári; f. sg. glaciáră, pl. glaciáre (Sursa: Ortografic )

GLACIÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de glaciație; propriu glaciației. ◊ Perioadă ~ă perioadă geologică caracterizată prin suprafețe vaste acoperite de ghețari. [Sil. -ci-ar] /<fr. glaciaire (Sursa: NODEX )

GLACIÁR2 n. Prima epocă a cuaternarului caracterizată, mai ales, prin prezența ghețarilor, apariția omului, florei și faunei; pleistocen; diluviu. /fr. glaciaire (Sursa: NODEX )