GLAUCÓM s.n. Boală a ochilor caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare. [Pron. glau-com, pl. -oame. / < fr. glaucome, cf. gr. glaukoma < glaukos – verde]. (Sursa: DN )

GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma) (Sursa: MDN )