GÓDIN1, godini, s. m. (Reg.) Godac. – Et. nec. Cf. godac. (Sursa: DEX '98 )

GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.). (Sursa: DEX '98 )

GODÍN s.n. Sobă de fier de obicei cilindrică, folosită la încălzit. [Pl. -nuri, -ne, var. goden s.n. / < fr. Godin – nume propriu]. (Sursa: DN )

GÓDIN s. v. godac. (Sursa: Sinonime )

godín (-ne), s. n. – Sobă de fier. De la o marcă de fabrică. Cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110. (Sursa: DER )

gódin (purceluș) s. m., pl. gódini (Sursa: Ortografic )

godín (sobă) s. n., pl. godínuri (Sursa: Ortografic )

GODÍN ~uri n. Sobă de fier, de obicei cilindrică. /<fr. Godin n. pr. (Sursa: NODEX )