GOGOMÁN, gogomani, s. m., GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán s. m., gugumán, -ă adj.] – Cf. gog. (Sursa: DEX '98 )

GOGOMÁN adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. (Sursa: Sinonime )

gogomán (gogománi), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. guguman. Creație expresivă, bazată pe *gog „tont”, cu suf. expresiv -man (Șeineanu, Semasiol., 229; Iordan, BF, VII, 285), Cf. gogă. Nu par posibile der. propuse de Cihac, II, 112 (de la gîg- cu suf. -man) și Tiktin (de la gogu-mamei). – Der. gogomănie (var. gugumănie), s. f. (prostie, tîmpenie, nerozie). – Din rom. provine rut. gogoman (Candrea, Elemente, 408). (Sursa: DER )

gogomán s. m., adj. m., pl. gogománi; f. sg. gogománă, pl. gogománe (Sursa: Ortografic )

GOGOMÁN ~i m. fam. depr. Persoană care vădește lipsă de caracter și de inteligență; prostănac; bleg. /Din reg. gog + oman (Sursa: NODEX )