GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer). (Sursa: DEX '98 )

GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren]. (Sursa: DN )

GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer) (Sursa: MDN )

GRADÁ vb. v. doza. (Sursa: Sinonime )

gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. și pl. gradeáză (Sursa: Ortografic )

A GRADÁ ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. ◊ ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
grada   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) grada gradare gradat gradând singular plural
gradea gradați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) gradez (să) gradez gradam gradai gradasem
a II-a (tu) gradezi (să) gradezi gradai gradași gradaseși
a III-a (el, ea) gradea (să) gradeze grada gradă gradase
plural I (noi) gradăm (să) gradăm gradam gradarăm gradaserăm, gradasem*
a II-a (voi) gradați (să) gradați gradați gradarăți gradaserăți, gradaseți*
a III-a (ei, ele) gradea (să) gradeze gradau grada gradaseră
* Formă nerecomandată