GRAMÁTIC, -Ă, gramatici, -ce, s. m. și f. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus. (Sursa: DEX '98 )
GRAMÁTIC ~ci m. înv. 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus (Sursa: NODEX )
gramátic (gramatician) s. m., pl. gramátici (Sursa: Ortografic )
gramatic substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | gramatic | gramaticul | gramatică | gramatica | plural | gramatici | gramaticii | gramatice | gramaticele | genitiv-dativ | singular | gramatic | gramaticului | gramatice | gramaticei | plural | gramatici | gramaticilor | gramatice | gramaticelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — | grămătic substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | grămătic | grămăticul | plural | grămătici | grămăticii | genitiv-dativ | singular | grămătic | grămăticului | plural | grămătici | grămăticilor | vocativ | singular | — | plural | — |
|