|
GRAMÁTIC, -Ă, gramatici, -ce, s. m. și f. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus. (Sursa: DEX '98 )
GRAMÁTIC ~ci m. înv. 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus (Sursa: NODEX )
gramátic (gramatician) s. m., pl. gramátici (Sursa: Ortografic )
| gramatic substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | gramatic | gramaticul | gramatică | gramatica | | plural | gramatici | gramaticii | gramatice | gramaticele | | genitiv-dativ | singular | gramatic | gramaticului | gramatice | gramaticei | | plural | gramatici | gramaticilor | gramatice | gramaticelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | grămătic substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | grămătic | grămăticul | | plural | grămătici | grămăticii | | genitiv-dativ | singular | grămătic | grămăticului | | plural | grămătici | grămăticilor | | vocativ | singular | — | | plural | — |
|