GRAMÁTIC, -Ă, gramatici, -ce, s. m. și f. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus. (Sursa: DEX '98 )

GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica. (Sursa: DEX '98 )

GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós. (Sursa: DEX '98 )

GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )

GRAMÁTIC ~ci m. înv. 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus (Sursa: NODEX )

GRAMÁTICĂ ~ci f. 1) Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formei cuvintelor și îmbinarea lor în propoziții. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul modificării formei cuvintelor și al îmbinării lor în propoziții. /<lat. grammatica (Sursa: NODEX )

GRĂMĂTÍC ~ci m. (în evul mediu) Slujbaș la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós (Sursa: NODEX )

GRAMÁTICĂ s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik]. (Sursa: DN )

GRAMÁTICĂ s. f. 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. a**l.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. ◊ (inform.) mulțime finită de reguli care definesc un limbaj. (< lat. grammatica) (Sursa: MDN )

GRĂMĂTÍC s. v. diac. (Sursa: Sinonime )

GRĂMĂTÍC s. v. cântăreț, dascăl, diac, pa-racliser, psalt, țârcovnic. (Sursa: Sinonime )

GRĂMĂTICÍE s. v. cancelarie. (Sursa: Sinonime )

grămătíc (grămătíci), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv. (Sursa: DER )

gramátic (gramatician) s. m., pl. gramátici (Sursa: Ortografic )

gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici (Sursa: Ortografic )

grămătíc (scrib; dascăl) s. m., pl. grămătíci (Sursa: Ortografic )

grămăticíe s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile (Sursa: Ortografic )