|
GREF, grefuri (grefi), s. n. (m.) Veche măsură de lungime egală cu a șaisprezecea parte dintr-un cot. – Din bg. greh. (Sursa: DEX '98 )
gref (unitate de măsură) s. n./s. m., pl. gréfuri/grefi (Sursa: Ortografic )
| gref (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | gref | greful | | plural | grefi | grefii | | genitiv-dativ | singular | gref | grefului | | plural | grefi | grefilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | gref (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | gref | greful | | plural | grefuri | grefurile | | genitiv-dativ | singular | gref | grefului | | plural | grefuri | grefurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |