GRÉIER, greieri, s. m. Gen de insecte cu corpul scurt și gros, cu antene lungi și cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sărit, care produc un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor (Gryllus); insectă care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier. – Var.: gréiere, (reg.) gríer s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus). (Sursa: DEX '98 )

GRÉIER ~i m. Insectă cu corp scurt și gros, de culoare neagră, cu antene lungi și subțiri, care se mișcă sărind și care produce un țârâit pătrunzător prin frecarea picioarelor posterioare de elitre. /<lat. grylliolus (Sursa: NODEX )

GREIER DE CÂMP s. (reg.) scripcăraș. (Sursa: Sinonime )

GREIER-DE-TOÁMNĂ s. v. cicoare. (Sursa: Sinonime )

gréier (gréieri), – Insectă cu picioare lungi care produc un sunet ascuțit (Gryllus campestris, Gryllus domesticus). – Var. gre(i)er(e), grier(e), greor(e), grior(e), greur(e), grel. Lat. gryllus (Pușcariu 744, Candrea-Dens., 755; REW 3900; DAR), cf. it., sp. grillo, prov. grelh, grilh, port. grilho. Totuși der. este dificilă din punct de vedere fonetic și a fost exploatată în multe feluri. După Candrea-Dens., trebuie pornit de la lat. *grylliolus. Crețu 327 pleacă de la o formă lat. puțin probabilă, *grycellus; Pascu, Beiträge, 10 presupune o evoluție *grellus › grel, cu suf. -ur, trecut la greiur, al cărui rezultat nu este posibil, în vreme ce Scriban propune trecerea de la *grillus la › *greru › greur. În sfîrșit, Graur, BL, III, 50 presupune o evoluție a lui *grer la greer, prin intermediul unei „despicări” a doi r, cf. creer, proor, prooroc; acest ultim rezultat pare posibil, fără a fi o explicație suficientă deoarece chiar forma de bază, *grer, este anormală. Cf. și Battisti, III, 1872. (Sursa: DER )

gréier s. m., pl. gréieri (Sursa: Ortografic )