GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper. (Sursa: DEX '98 )

A GRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărți în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obținerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper (Sursa: NODEX )

A SE GRUPÁ mă ~éz intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mișcare pe baza comunității de idei, de concepții sau scopuri. /<fr. grouper (Sursa: NODEX )

GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper]. (Sursa: DN )

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper) (Sursa: MDN )

GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa. (Sursa: Sinonime )

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă. (Sursa: Sinonime )

grupá vb., ind. prez. 1 sg. grupéz, 3 sg. și pl. grupeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
grupa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) grupa grupare grupat grupând singular plural
grupea grupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) grupez (să) grupez grupam grupai grupasem
a II-a (tu) grupezi (să) grupezi grupai grupași grupaseși
a III-a (el, ea) grupea (să) grupeze grupa grupă grupase
plural I (noi) grupăm (să) grupăm grupam gruparăm grupaserăm, grupasem*
a II-a (voi) grupați (să) grupați grupați gruparăți grupaserăți, grupaseți*
a III-a (ei, ele) grupea (să) grupeze grupau grupa grupaseră
* Formă nerecomandată

grupă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gru grupa
plural grupe grupele
genitiv-dativ singular grupe grupei
plural grupe grupelor
vocativ singular grupă, grupo
plural grupelor