GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa. (Sursa: DEX '98 )

GRUPÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepții sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. [< grupa]. (Sursa: DN )

GRUPÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune. ◊ (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. (< grupa) (Sursa: MDN )

GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaș al grupării unioniste.) 4. v. structură. (Sursa: Sinonime )

grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări (Sursa: Ortografic )

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper. (Sursa: DEX '98 )

A GRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărți în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obținerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper (Sursa: NODEX )

A SE GRUPÁ mă ~éz intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mișcare pe baza comunității de idei, de concepții sau scopuri. /<fr. grouper (Sursa: NODEX )

GRUPÁRE ~ări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociație bazată pe idei, concepții, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa (Sursa: NODEX )

GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper]. (Sursa: DN )

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper) (Sursa: MDN )

GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa. (Sursa: Sinonime )

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă. (Sursa: Sinonime )

grupá vb., ind. prez. 1 sg. grupéz, 3 sg. și pl. grupeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
grupa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) grupa grupare grupat grupând singular plural
grupea grupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) grupez (să) grupez grupam grupai grupasem
a II-a (tu) grupezi (să) grupezi grupai grupași grupaseși
a III-a (el, ea) grupea (să) grupeze grupa grupă grupase
plural I (noi) grupăm (să) grupăm grupam gruparăm grupaserăm, grupasem*
a II-a (voi) grupați (să) grupați grupați gruparăți grupaserăți, grupaseți*
a III-a (ei, ele) grupea (să) grupeze grupau grupa grupaseră
* Formă nerecomandată

grupare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grupare gruparea
plural grupări grupările
genitiv-dativ singular grupări grupării
plural grupări grupărilor
vocativ singular grupare, grupareo
plural grupărilor