GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós. (Sursa: DEX '98 )

GRĂMĂTÍC ~ci m. (în evul mediu) Slujbaș la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós (Sursa: NODEX )

GRĂMĂTÍC s. v. diac. (Sursa: Sinonime )

GRĂMĂTÍC s. v. cântăreț, dascăl, diac, pa-racliser, psalt, țârcovnic. (Sursa: Sinonime )

grămătíc (grămătíci), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv. (Sursa: DER )

grămătíc (scrib; dascăl) s. m., pl. grămătíci (Sursa: Ortografic )