GUSÉU, guseuri, s. n. (Constr.) Placă de oțel care servește la prinderea barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi. – Din fr. gousset. (Sursa: DEX '98 )

GUSÉU s.n. Placă de oțel care servește la alcătuirea nodurilor unei grinzi cu zăbrele. [< fr. gousset]. (Sursa: DN )

GUSÉU s. n. placă de metal care asigură legătura barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi, al unei ferme2 etc.; brachet. (< fr. gousset) (Sursa: MDN )

guséu s. n., art. guséul; pl. guséuri/gusée (Sursa: Ortografic )