HÂRȘÂÍ, hârșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi. (Sursa: DEX '98 )
HÂRȘÂÍ vb. (reg.) a scârjâi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.) (Sursa: Sinonime )
HÂRȘÂÍ vb. v. cresta, scrijeli, zgâria. (Sursa: Sinonime )
hârșâí vb., ind. și conj. prez. 3 hârșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá (Sursa: Ortografic )
A HÂRȘÂÍ hârșâi 1. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic prin atingere de o suprafață dură. 2) (despre persoane) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului, târând picioarele. 2. tranz. A freca (de ceva), producând un zgomot caracteristic. /hârști + suf. ~âi (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
hârșâi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hârșâi hârșâire hârșâit hârșâind singular plural
hârșâie hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hârșâi (să) hârșâi hârșâiam hârșâii hârșâisem
a II-a (tu) hârșâi (să) hârșâi hârșâiai hârșâiși hârșâiseși
a III-a (el, ea) hârșâie (să) hârșâie hârșâia hârșâi hârșâise
plural I (noi) hârșâim (să) hârșâim hârșâiam hârșâirăm hârșâiserăm, hârșâisem*
a II-a (voi) hârșâiți (să) hârșâiți hârșâiați hârșâirăți hârșâiserăți, hârșâiseți*
a III-a (ei, ele) hârșâie (să) hârșâie hârșâiau hârșâiră hârșâiseră
* Formă nerecomandată