« Back
HĂUÍT, hăuituri, s. n. Răsunet prelung, ecou; hău2. [Pr.: hă-u-] – V. hăui. (Sursa: DEX '98 )
HĂUÍT s. v. ecou, răsunet. (Sursa: Sinonime )
hăuít s. n., pl. hăuíturi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
hăui (1 hăui)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hăui hăuire hăuit hăuind singular plural
hăuie hăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hăui (să) hăui hăuiam hăuii hăuisem
a II-a (tu) hăui (să) hăui hăuiai hăuiși hăuiseși
a III-a (el, ea) hăuie (să) hăuie hăuia hăui hăuise
plural I (noi) hăuim (să) hăuim hăuiam hăuirăm hăuiserăm, hăuisem*
a II-a (voi) hăuiți (să) hăuiți hăuiați hăuirăți hăuiserăți, hăuiseți*
a III-a (ei, ele) hăuie (să) hăuie hăuiau hăuiră hăuiseră
* Formă nerecomandată

hăui (1 hăuiesc)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hăui hăuire hăuit hăuind singular plural
hăuiește hăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hăuiesc (să) hăuiesc hăuiam hăuii hăuisem
a II-a (tu) hăuiești (să) hăuiești hăuiai hăuiși hăuiseși
a III-a (el, ea) hăuiește (să) hăuiască hăuia hăui hăuise
plural I (noi) hăuim (să) hăuim hăuiam hăuirăm hăuiserăm, hăuisem*
a II-a (voi) hăuiți (să) hăuiți hăuiați hăuirăți hăuiserăți, hăuiseți*
a III-a (ei, ele) hăuiesc (să) hăuiască hăuiau hăuiră hăuiseră
* Formă nerecomandată

hăuit   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hăuit hăuitul
plural hăuituri hăuiturile
genitiv-dativ singular hăuit hăuitului
plural hăuituri hăuiturilor
vocativ singular —
plural —