HĂUÍT, hăuituri, s. n. Răsunet prelung, ecou; hău2. [Pr.: hă-u-] – V. hăui. (Sursa: DEX '98 )
HĂUÍT s. v. ecou, răsunet. (Sursa: Sinonime )
hăuít s. n., pl. hăuíturi (Sursa: Ortografic )
HĂUÍ, pers. 3 hăuiește, vb. IV. Intranz. V. aui. (Sursa: DEX '98 )
A HĂUÍ pers. 3 hăuie intranz. reg. A răsuna prelung și monoton; a vui. Toată pădurea hăuie. [Sil. hă-u-i] /Onomat. (Sursa: NODEX )
HĂUÍ, pers. 3 hắuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee. (Sursa: DLRM )
HĂUÍ vb. v. răsuna. (Sursa: Sinonime )
auí (sil. a-u-) / hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc / hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá / hăuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. auiáscă / hăuiáscă (Sursa: Ortografic )
hăuí v. aui (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
hăui (1 hăui)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hăui hăuire hăuit hăuind singular plural
hăuie hăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hăui (să) hăui hăuiam hăuii hăuisem
a II-a (tu) hăui (să) hăui hăuiai hăuiși hăuiseși
a III-a (el, ea) hăuie (să) hăuie hăuia hăui hăuise
plural I (noi) hăuim (să) hăuim hăuiam hăuirăm hăuiserăm, hăuisem*
a II-a (voi) hăuiți (să) hăuiți hăuiați hăuirăți hăuiserăți, hăuiseți*
a III-a (ei, ele) hăuie (să) hăuie hăuiau hăuiră hăuiseră
* Formă nerecomandată

hăui (1 hăuiesc)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hăui hăuire hăuit hăuind singular plural
hăuiește hăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hăuiesc (să) hăuiesc hăuiam hăuii hăuisem
a II-a (tu) hăuiești (să) hăuiești hăuiai hăuiși hăuiseși
a III-a (el, ea) hăuiește (să) hăuiască hăuia hăui hăuise
plural I (noi) hăuim (să) hăuim hăuiam hăuirăm hăuiserăm, hăuisem*
a II-a (voi) hăuiți (să) hăuiți hăuiați hăuirăți hăuiserăți, hăuiseți*
a III-a (ei, ele) hăuiesc (să) hăuiască hăuiau hăuiră hăuiseră
* Formă nerecomandată

hăuit   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hăuit hăuitul
plural hăuituri hăuiturile
genitiv-dativ singular hăuit hăuitului
plural hăuituri hăuiturilor
vocativ singular —
plural —