HAMÁC, hamacuri (hamace), s. n. Pânză (de vele) sau plasă dreptunghiulară de sfoară, care se întinde orizontal între doi stâlpi, doi copaci etc. și care servește ca pat mobil sau ca leagăn. – Din fr. hamac. (Sursa: DEX '98 )

HAMÁC ~uri n. Pat (făcut dintr-o plasă sau dintr-o bucată de pânză) suspendat între doi copaci sau între doi stâlpi. [Pl. și hamace] /<fr. hamac (Sursa: NODEX )

HAMÁC s.n. Plasă sau pânză care se poate suspenda între doi stâlpi etc. în așa fel încât să folosească drept pat mobil. [Pl. -uri, -e. / < fr. hamac, sp. hamaca < cuv. caraib]. (Sursa: DN )

HAMÁC s. n. plasă care se poate suspenda orizontal, servind drept pat. ◊ palanchin pentru transportul călătorilor prin locurile greu accesibile din pădurile Africii. (< fr. hamac) (Sursa: MDN )

HAMÁC s. (rar) brant. (Stă tolănit în ~.) (Sursa: Sinonime )

hamác s. n., pl. hamácuri/hamáce (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
hamac (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hamac hamacul
plural hamace hamacele
genitiv-dativ singular hamac hamacului
plural hamace hamacelor
vocativ singular
plural