HEMATÍE, hematii, s. f. Celulă sangvină de culoare roșie, datorită hemoglobinei pe care o conține; globulă roșie, eritrocit. – Din fr. hématie. (Sursa: DEX '98 )

HEMATÍE ~i f. Celulă sangvină de culoare roșie, care transportă oxigenul și bioxidul de carbon în sânge; globulă roșie; eritrocit. [G.-D. hematiei] /<fr. hématie (Sursa: NODEX )

HEMATÍE s.f. Element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. [Gen. -iei. / < fr. hématie]. (Sursa: DN )

HEMATÍE s. f. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. (< fr. hématie) (Sursa: MDN )

HEMATÍE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roșie. (Sursa: Sinonime )

hematíe s. f., art. hematía, g.-d. art. hematíei; pl. hematíi, art. hematíile (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
hematie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hematie hematia
plural hematii hematiile
genitiv-dativ singular hematii hematiei
plural hematii hematiilor
vocativ singular hematie, hematio
plural hematiilor